Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, FILIT, ajuns la a 14-a ediție, e în plină desfășurare, cu sute de evenimente programate în școli și licee, la Casa FILIT, cortul din Piața Palatului Culturii, în cafenele și cluburi, pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri”. Atmosfera din Iași în perioada FILIT-ului spune multe despre acest oraș, un „oraș al scriitorilor”, un „oraș studențesc” dar și un oraș al cititorilor. Despre literatură, scriitori și cititori, despre lumea cărții în confruntarea cu inteligența artificială am vorbit cu doi scriitori și universitari ieșeni, Cristina Hermeziu și Florin Irimia.

Cristina Hermeziu: „FILIT se întîmplă, de fapt, în licee, în facultăți, în școli. Dacă ne uităm în program, eu nu știu cum fac scriitorii să alerge de la un liceu la altul și de la o universitate la alta. Am participat și eu la astfel de întîlniri. E un efect FILIT: după ce se termină întîlnirea, te duci și la celelalte cărți ale scriitorului pe care l-ai auzit, nu te oprești doar la o carte. Și al doilea lucru, continui să răspunzi la întrebările pe care ți le pun acești tineri. La ALECART (club de carte), la Colegiul Național, ai în față niște oameni care gîndesc prin literatură. Că o fac punctual, în toamna scriitorilor din Iași, foarte bine. Faptul că acești tineri cresc cu gîndul că literatura este un lucru mare, că scriitorii pot fi lîngă ei și le pot răspunde la întrebări, mi se pare deja un cîștig enorm pentru ceea ce va fi ei mai departe.”

Florin Irimia despre literatură și viitorul ei în epoca inteligenței artificiale: „Eu rămîn sceptic că acest fenomen va prinde, cel puțin în lumea literară. S-ar putea să fiu extrem de naiv și, evident, viitorul va demonstra dacă am fost sau nu. Dar nu văd miza. Inteligența artificială a început să fie folosită și în companii. Au fost companii care au disponibilizat sute de angajați crezînd că vor face nu știu ce afacere cu inteligența artificială, numai pentru ca apoi să își dea seama că îi costa mai mult inteligența artificială, dacă voiau nivelul de top și au început să reangajeze oamenii. Artiștii sînt creatori prin excelență, au ceva de spus, scriu, desenează, pictează, fiecare cu arta lui, iar lumea dă un verdict. Îmi place, nu-mi place, ăla este cel mai bun, facem topuri, facem clasamente și îi apreciem pentru talentul lor, pentru munca lor, pentru valoarea lor. Nu înțeleg cine ar dori să înceapă să aprecieze „munca” unei inteligențe artificiale hrănită cu mii, milioane de texte literare, care acum produce în cinci minute unul așa-zis original. Care e grozăvia? Ce e de apreciat aici? Nu pricep de ce ai deveni sclavul, admiratorul unei mașinării care oricum nu înțelege nimic.”

Cristina Hermeziu este scriitoare și jurnalistă, a publicat volume de publicistică, de versuri și romanul „Nickel”, la Editura Cartier, roman nominalizat la premiile Radio România Cultural. Din 2005 s-a stabilit la Paris dar revine periodic, la Iași, în orașul natal, unde le predă studenților la jurnalism.

Florin Irimia este prozator, autorul mai multor volume de povestiri și romane, între care „Cîteva lucruri despre tine”, „Misterul mașinuțelor chinezești”, „Bărbatul din spatele ceții”, toate apărute la Polirom. Este cadru didactic la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, unde le predă studenților de la Litere.

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Paul Lynch, laureat la prestigiosului Booker Prize, Aleksandar Hemon, Parinoush Saniee sînt doar trei dintre scriitorii invitați anul acesta la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași - FILIT, care a început azi. Ajuns la a 14-a ediție, este unul dintre cele mai importante evenimente literare din această parte a Europei, reunind an de an zeci de scriitori, traducători, editori, manageri culturali care participă la sute de evenimente în tot orașul. Am vorbit cu Florin Lăzărescu, director artistic al FILIT, despre mizele festivalului și atmosfera care cuprinde Iașiul în perioada FILIT-ului.

Florin Lăzărescu: „Cînd am pornit FILIT-ul cu Dan Lungu, cu Lucian Dan Teodorovici, aveam experiența festivalurilor internaționale, am văzut cu propriii noștri ochi cum se face și am zis hai să încercăm așa ceva acasă. Și știam că niște metode profesioniste preluate și implementate cu profesionalism și cu pasiune vor da roade. Dar eu chiar cred că ni s-au depășit așteptările. Adică FILIT-ul a fost mare și foarte mare de la prima ediție. Gîndiți-vă la ideea asta: să facem din literatură un spectacol și să aducem oameni noi, să nu discutăm doar cu nucleul dur al cititorilor, cu oamenii care oricum citesc, ci să cîștigăm cititori noi. Și numai un exemplu vă dau, am pornit mergînd la întîlniri în 10 licee din Iași și am ajuns acum în peste 40 de școli. Oricît de mulți invitați am avea - și avem foarte mulți invitați -, nu mai facem față numărului de cereri de a merge cu ei în școli. Am pornit de la profesori care ne spuneau, la prima ediție, că elevii lor se miră că vine un scriitor la ei, că nici nu știau că mai trăiesc scriitori și am ajuns astăzi să se împrietenească de a doua zi după ce află ce scriitor vine la ei, îl contactează pe telefon, pe mail. Întîlniri care sînt gîndite să dureze două ore durează uneori patru ore.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Sînt proteste în Albania de mai multe luni. Manifestațiile au început în mai 2026 și au fost declanșate de un proiect al fiicei lui Donald Trump, Ivanka Trump și al soțului ei, Jared Kushner, care voiau să construiască o stațiune de lux într-o zonă protejată a Albaniei. De atunci, oamenii ies în stradă constant în Tirana dar și în alte orașe ale țării, cerînd demisia premierului Edi Rama, aflat în această funcție încă din 2013. Cum a început ceea ce se numește Revoluția Flamingo, ce cer oamenii care ies acum pe străzile din Tirana? Am întrebat-o pe cercetătoarea Xhenis Shehu, doctor în științe politice la SNSPA, originară din Albania și care se află acum în Albania.

Xhenis Shehu: „Totul a început în mai, cînd localnicii din zona Zvërnec-Pishë Poro-Nartë au văzut că zona unde mergeau de obicei la plajă sau zona din apropierea statului lor era înconjurată de niște garduri de sîrmă. Apoi au apărut buldozere şi oameni din securitatea privată care nu le permiteau să treacă pe întreg teritoriul statului lor. Apoi, pe 23 mai, au apărut mai mulți protestatari și oameni din societatea civilă care li s-au alăturat ca să pună presiune pe ei să-i întrebe ce se întîmplă cu această zonă și de ce este limitată pentru cetățeni. În 30 mai, unul dintre protestatari a fost tras cu violență și bătut de oamenii din securitatea privată, în timp ce poliția statului era prezentă și nu a intervenit. Apoi s-a aflat că, de fapt, toată această zonă îi aparţine unui proiect strategic început de către Jared Kushner și Ivanka Trump care, inițial, au vrut să facă investiții pe insula Sazan, singura insulă mare din Albania, fost teritoriu militar în perioada dictatorială. Nu s-au mai făcut investiții acolo de atunci. Zona poate fi parțial vizitată și în 2021, Jared Kushner și Ivanka Trump, împreună cu prim-ministrul Edi Rama, s-au plimbat prin zonă, le-a plăcut şi au zis că pare o zonă foarte frumoasă pentru investiții și ar fi păcat să nu o transformăm în insula noastră. Au ajuns la un acord cu prim-ministrul să facă o investiție strategică pe insulă. Doar că această investiție strategică s-a extins pînă la zona protejată din Pishë Poro-Nartë, unde se află multe animale sălbatice, păsări, printre care și flamingo și dacă s-ar fi făcut o investiție acolo ca să se construiască un resort de lux, ar fi fost riscant ca animalele şi păsările să plece. (...) Pe 31 mai au început primele proteste în Tirana și au devenit din ce în ce mai mari, pentru că au venit și studenţii din diaspora. (...) Momentan, în stradă sînt studenți și elevi de liceu, împreună cu anumite organizații civice, cele care au fost în Revoluția Flamingo. La început nu am știut dacă protestele studenţilor se suprapun cu cerințele celor din Revoluția Flamingo, dar de fapt este o combinație între ele.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Mircea Cărtărescu a publicat de curînd volumul „Texistența”, la editura Humanitas, un fel de jurnal care are ca temă centrală scrisul. L-am invitat să vorbim despre această carte, precum şi despre turneul său recent în Spania, despre viitorul literaturii într-o lume care a intrat în epoca inteligenţei artificiale şi despre cartea la care lucrează.

„Texistența” e o carte compusă din secvențe scurte și intense, care se uită înspre propriul scris dar și al altora, înspre viața textului, înspre continuumul viață-text care vă definește. Ce vă aduce reflecția constantă asupra scrisului, acest scris despre scris?
Mircea Cărtărescu: „Scrisul despre scris este singura mea preocupare de 50 de ani încoace. Cărțile mele, am spus-o de foarte multe ori, nu au propriu-zis un subiect. Subiectul lor este literatura și a fost întotdeauna literatura. Dacă am scris, de exemplu, un roman istoric, cum este Theodoros, n-am scris foarte interesat de viața acestui mare împărat etiopian, nu am vrut să reconstitui epoci, deși am făcut și lucrul acesta. Ce am vrut să fac a fost să redefinesc, să reinventez noțiunea de roman istoric. Ce înseamnă un roman istoric și de ce Flaubert, de exemplu, în Salammbô, a încercat să facă un fel de roman istoric de asemenea întors asupra lui însuși? Nu un roman genuin din care să aflăm ceva despre Cartagina, ci un roman din care să aflăm ceva despre Flaubert însuși, despre cum gîndea el literatura, ce credea el că trebuie să fie scrisul și așa mai departe. Fără să mă compar cu marele Flaubert, întotdeauna, întreaga mea viață am fost obsedat de literatură, de scriitori, de scris și am încercat să-mi găsesc eu însumi o mică alveolă hexagonală în marele stup al literaturii.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Mai sînt șase luni pînă la alegerile prezidențiale din Franța. O țară spre care de aici, din România, privim cu admirație pentru modelul democratic pe care-l întruchipează dar și cu îngrijorare, pentru că tocmai această democrație pe care o admirăm se află sub asaltul partidelor extremiste. Și Adunarea Națională și Franța Nesupusă și-au desemnat candidații. Polul de centru-stînga îl va avea drept candidat pe Raphaël Glucksmann. El a cîștigat detașat alegerile primare, depășind alți pretendenți puternici din Partidul Socialist, cum ar fi fostul președinte François Hollande sau pe Ségolène Royal. Cine este Raphaël Glucksmann? Și ce șanse are să intre în finală, fiind cotat deocamdată cu doar 10% din intențiile de vot? Am întrebat-o pe Raluca Alexandrescu, politologă, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.

Raphaël Glucksmann se prezintă ca un om politic de centru-stînga. El se pune în opoziție atît față de liberalismul lui Emmanuel Macron, cît și, evident, față de extrema dreaptă reprezentată de Marine Le Pen. Dar, în comparație cu alți candidați de la alegerile primare ale acestui pol de stînga, Glucksmann s-a delimitat clar și de partidul La France Insoumise, de extrema stîngă, condus de Jean-Luc Mélenchon. A spus clar că nu va face nici un fel de alianță cu La France Insoumise. Cum ar trebui să înțelegem acest profil de candidat care se conturează prin opoziție?
Raluca Alexandrescu: „În primul rînd, trebuie să vedem de unde a pornit Raphaël Glücksmann. Deși este desemnat în urma unor primare drept candidat la președinție din partea socialiștilor și din partea grupărilor de centru-stînga, el nu vine din Partidul Socialist. El vine dintr-o formațiune pe care a fondat-o în 2018-2019, Place Publique, și care, într-adevăr, a pornit la drum cu un program, să zicem, social-democrat, deci de centru-stînga. A fost o bună perioadă de timp consilier, în Georgia, al fostului președinte Saakaşvili, deci într-o zonă dificilă – lucrurile nu s-au terminat foarte bine pentru Saakaşvili. Este, pe de altă parte, fiul tatălui său, fiul foarte cunoscutului filozof André Glücksmann și care avea el însuși un trecut extrem de complicat, cum a fost cazul multor filozofi francezi de stînga, construiți pe schema filozofică, ideologică a lui Mai 1968. A făcut şi o carieră, unii spun, ușor absentă ca europarlamentar, alții o evaluează ca fiind corectă, dar niciodată nu a ieșit din această figură reținută și moderată. Ceea ce acum poate juca – nu știm – în favoarea lui. Problema este că timpurile nu prea mai sînt blînde cu figurile moderate, astăzi. Distanțarea față de LFI și față de Mélenchon e o distanțare strategică, evident, și ea se face mai ales pe fondul foarte complicat al mișcărilor liceenilor, al acestei nelininişti sociale extreme care se observă de două, trei săptămîni pe străzile marilor orașe din Franța.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Pe măsură ce se apropie iarna se profilează o nouă criză – a energiei. Ambele reactoare de la Cernavodă sînt în continuare oprite din cauza nivelului scăzut al Dunării. Iar pe piața europeană gazul e tot mai scump. Autoritățile spun că necesarul de gaze pentru gospodării e asigurat. Dar avem suficiente resurse și pentru perioadele de ger care vor urma? Și apoi: cîți oameni își vor putea permite facturile? Am întrebat-o pe Otilia Nuțu, analistă de politici publice în energie la ExpertForum.

Otilia Nuțu: „În acest moment avem războiul din Iran, care a redus cantitățile disponibile de gaz lichefiat din piață cu circa 20%, și asta a împins prețul pentru gaz, în general. Din cauza asta vedem în bursele europene că prețul gazului este la cel mai mare nivel, cum nu a mai fost din 2022. Sigur că nu avem prețurile pe care le-am văzut atunci, de 350 euro pe MWh, acum avem 80-85, adică totuși nu e chiar atît de gravă situația ca atunci. Însă asta înseamnă că gazul este mai scump și asta duce și la creșterea prețului la energie electrică. La noi, consumatorii casnici vor simți în primul rînd creșterea prețului la energie electrică, din cauză că prețul gazului este în acest moment reglementat. Dar faptul că prețul gazului este reglementat nu înseamnă că nu va plăti nimeni pentru faptul că acel gaz este mai scump. Și probabil că, avînd în vedere modul în care este reglementată piața gazului, asta înseamnă că se va sparge acest buboi în prețuri mai mari la gaz pentru industrie.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural

Președintele american Donald Trump a anunțat că Rusia va furniza motorină către SUA, ceea ce a stîrnit critici din partea unor senatori din ambele partide. Aceștia îi cer să-și schimbe imediat poziția, îl acuză că a încălcat legea și că oferă sprijin Rusiei în războiul împotriva Ucrainei. Acordul prevede ca Rusia să furnizeze imediat peste 300.000 de tone, apoi încă 500.000 în noiembrie, apoi un milion de tone. E o decizie cu totul neașteptată, care vine în contradicție cu sancțiunile internaționale împotriva Rusiei – stat agresor. Această decizie vine la cîteva zile după ce Donald Trump l-a avertizat pe Volodimir Zelenski să nu mai atace obiective energetice de pe teritoriul Federației Ruse. Donald Trump consideră că oferindu-i Rusiei acordul pentru motorină a făcut „alegerea potrivită pentru poporul american”, pentru că astfel vor scădea prețurile la energie în SUA – o decizie luată în perspectiva alegerilor din 3 noiembrie pentru Congresul american. Va ajuta într-adevăr această decizie Partidul Republican? Cum reacționează liderii europeni la acest anunț? L-am întrebat pe analistul Rufin Zamfir.

V-a surprins decizia președintelui american?
Rufin Zamfir: „M-a surprins îndrăzneala care reiese din decizia președintelui american. Altfel, după cum știm cu toții, din păcate pentru omenire, ne-am obișnuit cu decizii cel puțin controversate din partea președintelui Trump. Ce s-a întîmplat, însă, de data asta, și mie mi se pare că este un precedent extrem de periculos care o să genereze reverberații în relațiile internaționale și în înțelegerea parteneriatelor pe viitor, este această îndrăzneală teribilă de a trece peste orice fel de acorduri și înțelegeri anterioare și de a debloca o sursă de bani extrem de necesară Rusiei pentru a continua efortul de război. Ce este și mai de neînțeles, după cum am văzut în nenumărate analize care s-au făcut ulterior, este lipsa calculului din spatele acestei decizii. Vedeam o evaluare pe cantitățile agreate, așa cum au fost anunțate, şi cantitățile agreate nu rezolvă problema deficitului de combustibil din Statele Unite. Nu știm încă dacă s-a și livrat vreun litru din acea motorină, dar și dacă se va livra și se va livra conform graficului pe care administrația Trump l-a făcut public, cel puțin prima tranșă acoperă necesarul pe o zi al transportatorilor americani. Vă dați seama cît de puțin este în comparație cu răul pe care l-a făcut pe termen lung relațiilor internaționale și parteneriatelor.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural